Alerg printre nori,
In negura vremurilor uitate,
Au renascut din cenusa si uitare
Cei ce-au dat numele la soare,
Cei ce au plimbat luna pe cer
Au simtit durerea in razboiul vietii
Au murit dar nu-i uitam etern
Si-au lasat un nume pe bolta cereasca
si-acum visam si ne dorim ca ei sa fim
Sa ne numim zei , nemuritori sa fim
Dar cu totii murim...
Suntem toti ingropati in acelasi pamant
Si toti suntem hrana viermilor ce cresc
Doliu si resemnare , tacere si durere
Multi plang , injura sau devin depresivi,
Oare pentru ce ...pentru ce mai plangi daca am murit
De ce ma mai injuri daca nu mai sunt
Toti v-ascundeti in spatele mastilor pana nu mai sunt
Si cand din cavou se-aude un ultim strigat
Imi aruncati in gura cu pamant si ma ingropati
Am murit sunteti multumiti k numai exist...?