Oriunde pasul minții astăzi te-o purta,
De mâine sau de ieri de te-o îndepărta,
Cu roze far’ de rouă îți fie-ntâmpinate
Trimisele gânduri spre clipe-ndepărtate.

Iar când vreodată spinul ți le va atinge
Și-n văi înnegurate ți le-o-mpinge,
Veghează-le-n rostogolirea lor firească...
Stă-n firea oamenilor să le rătăcească.

Apoi pătrunde-n răsfirarea lor necugetată
Și-adună-le pe toate în gândire cumpătată.
Înfăptuiește tu ceea ce nu îmi stă-n puteri:
Fii liniștit pe drumul... de-aici spre nicăieri.