Azi, am trecut pe lângă un parc
Pe-a cărui alei îmi rătăceam ochii
ÃŽn anii de liceu,
Când sentimentele zburau vibrând,
Ca dintr-un arc
Nimerind în ținte ce nu aveau ecou .


Eram ca un ciorchine necopt ,
Frunza copilăriei încă nu ruginise.
Aveam, prieteni, un sentiment de zbor
Și unul de stânca .
Iubirea dogorea pe altarul inimii,
De nu știu cine aprinsă.


( 21 01 2004 )