o lume gri adoarme în cealaltă
e ca și când pe fluturi doar lumina-i trage-n jos
la radio se-aude imnul
iar au tăiat de prin pădure copacul dincolo de os

o lume gri se uită pe fereastră-n lumea celuilalt
se trage clopotul
de jos în sus frumos
iar au tăiat de prin pădure copacul dincolo de os

soldatul pleacă de acasă-n lumea soldatului rămas
are vestonul verde gri frumos
copacul e adus pe brațe
și așezat cu grijă jos
frumos din nou frumos

o inimă se zbate securea ce-a tăiat
și a rămas la mijloc într-un lemn
se descojește mai întâi lumina
apoi se-aprinde într-un semn
se stinge singură

de jos în sus pe un perete am desenat o pasere
o aripă în zid cealaltă dă să mă lovească
e aripa de lemn
tăiată iar să crească

ar trebui să mă prefac într-o fântână
în apă nu se poate
îl prind pe Dumnezeu și-l trag de mână
e rândul meu
în fața lui stă moartea scrijelită-n coate