Nesiguranță...
Când se lasă cortina
peste o viață netrăită încă

Durere...
Când aflu că Iadul
este încă prea aglomerat
și că mă scuipă înapoi
Regretând
că nu mă poate savura

Mistere...
Când în vise îmi apar
Semne de întrebare însângerate
Și tresar
Când revelația nebuniei
Ce preia controlul
Spune că am devenit contagioasă

Izolarea...
Este sentința...
Dincolo de ființe,
Dincolo de credințe!
Trăiesc uțor
cu doze mici
de suferință,
iar când forța
se transformă în neștiință
știu că este numai începutul