Vâjâie-n noapte dorința
Ființa-mi plăcere mă scaldă,
Și-mi cere și-mi ceartă puterea
Să scutur mai tare pământul!


Fructul oprit îmi e hrană
De-mi spumegă marea visării,
Lutul din mâini îmi e pradă
Și-mi seamăn în el biruința.


Cu mâinile-n mâini să fim două
Puteri în plăceri duse-n uitare
Și zdrobind să simțim biruința
De-a-nvinge-n desfătare rușinea


Dar, timpul ne oprește revolta
Mustrarea ne tulbură pacea,
De jale, ne plânge și luna
Iar frunza ne țese căința.


Plăcerea-i din stropi de durere!