Tu, PRIMAVARA amaruie ce te-ai dus,
Nascuta din argintul iernii ce-a trecut,
Nu te-ai gandit la sufletul ce-ai chinuit,
La tamplele ce prea devreme le-ai albit.

Du-te mai repede VARA, coboara in gara
Si urcate-n trenul ce trece fumgand mai pe seara,
Du-te, ca frunza ce sta sa rugineasca in pom te goneste
Si-n poarta naturii sta Crivatul ce-amarnic loveste.

O. TOAMNA cu iz de menta si de pere coapte,
Apropie-te si leagana-ti soldurile pe dealurile din zare.
Apropie-te, vino si zboara in noapte,
Fiindca aud in departari albastre a iernii chemare.

Striga-ma IARNA, de sus, cocotata
Pe o creasta alba de munte,
Unde am impresia ca n-am sa ajung niciodata
Striga-l, IARNA, pe cel ce vrea sa te-asculte.

Striga-ma IARNA, si-aduna-mi tot frigul in oase
Afara e viscol si fulgii de nea imi danseaza
Si-n aer, placut, a fum de la soba miroase,
Si du-ma pe brate acasa cand se insereaza.