"Las pregnant emblema vocii, o clepsidra a carei nisip s-a stins
Un rand arid, imi spune ca si unui orb, cat pot sa fiu de fericit"


M-am nascut tacand...


...Si la ferestre-ntredeschise, la fiece nor, ardeam o jertfa,
Pastram mereu in buzunarul drept, pentru o clipa, un scrum alb de raze
Si il sorbeam apoi dintr-un pahar de lacrimi, furat din ochii fericiti,
Uitam, dar scrijeleam pe un taciune: "este pamant deasupra mea, si pamant in mine".


...Dar oricat de departe am ales sa fiu, as inebuni
Fara ca sa urc, sa zbor, sa fiu pe ale iubitei buze
Sa tremur intr-o soapta, intr-un sunet, sa stiu ca nu sunt parasit
Sa fiu iubit cu vorbe, sa iubesc tacand, dar sa iubesc, sa nu mor in mine...


...Doresc sa-mi fiu eu insumi, sa nu fiu doar un vag simbol,
Si de-a fost vreodata sa vorbesc, mainii din preajma-mi
Mi-am spus-o numai mie, de-a fost sa plang...
Eu nu am plans, doar am tacut, de teama sa nu stie...