mi s-a suit toamna la cap
precum un must fără de lege
stors cu picioarele goale
din strugurii tuturor veacurilor mele
de tremur
de râs sufocat
de cădere în genunchi
de înalțare cu umerii drepți
cu pumnii încordați
înspre sori
și-mi vine să-mi iau iluziile toate
la dans
să-mi rup botinele-n horă
să-mi caut
trupurile mele de demult
cu părul lor inelat
cu dantelele lor scrobite
să le perii de praf
să le scutur
să le dezlipesc etichetele îngălbenite
și să mă las iubită
de timp
cu fiecare dintre ele
pe rând
ca o primitoare mireasă
de zeu

mi s-a suit alintul toamnei la cap
și amețind
îmi întind trupul de bună voie
în ierburile calde
așteptând ritualul târziu
al împerecherii
letale
cu viața