Toamna iar e pregătită
Să sosească printre noi,
Cu tristețea unei ploi
Și pădurea desfrunzita.

Viile sunt încărcate
Cu ciorchini bogați în must;
Bob cu bob am să îi gust
Ca în vremuri neuitate.

Totu-i trist și monoton.
Peste chipuri de țărani
Riduri vechi de ani și ani
Au aspect de abandon.

Într-o ordine perplexă
Vine toamna cu-ntristare
Peste câmp,peste ogoare,
Peste curte și anexă.

Eu mă tângui întristat
Că mai trece înc-un an
Și îmbătrânesc în van
Ca o uliță de sat.

Vraja nopților albastre
Licuricii să-și aprindă;
Printre ramuri se perindă
Câte-o pasăre măiastra.

Numai eu,inadecvat,
Să îngălbenesc tacit,
Fără veste am răcit,
Cu durere pic la pat.

Unde esti,natură mamă?
Vreau să vii să mă consulți,
Dorul tandru să-l asculți
Că am mâinile de toamnă.

A-nceput să-mi pice frunza
Lângă patul dezgolit,
Și cu degete de schit
Intonez în șopot muza.

Dar mai e un pic de tot
Până toamna va pleca,
Iernii locu-i va ceda
Și voi fi un țurțur mort.

24-09-2000