Ofrande ofrandei neatinse, ca incep sa vad acum tot ce-i mai rau,
In bucurii se oglindesc nefericiri la cer, incerc ca sa ma curat-am sa vad,
Lumea de aparenta fericirii, este un zid defel, cu care inca orbi, noi ne luptam...



Ofrande neoferite



Ofranda Oglinzii, ca mi s-a aratat cu chipul crud si sters,
Un neinvins, un luptator nenorocit in propriul Eu,
Respingator drapel al unei iluzii perfecte, viata!


Ofranda rotii nestapanite, ma poarta-n chin milenii
Si-alerg in sens contrar, cum as putea-o opri,
De am picioare frante-n caldaram zdrobit, de mana mea?!


Ofranda raului, cursant de intangibil Univers
Cum prin perdele fugi, pandesc o trapa sa vad cerul
De neobisnuiti si furtunosi curenti ca mana a mortii, incearca sa ma ia!


Ofranda pietrei de mormant, se-aud fosnete in lumanari prea stinse,
Pe drumul usor sunt paduri jivine, cel geu e gol de vieti mereu,
Si cine sa se-nchine cu usile-ncuiate de venin?... eu unul nu!


Ofranda somnului, liber in foc sa ard acelasi ritual,
Pe nemarginite vai de nisip negru, castel fara alai,
Iar ce-i dau inimii e gaz din lumina saraca, sa mai pot urca!


Ofranda jocului, rupand pe rand, cate-o vesnica speranta
Fara greseli, o sa ramana intuneric in pamant,
Prin valul de oceane oricat de adanc ar fi, s-ar scurge si umbra mea!