ÃŽn templul iubirii
"când e să fie!"( Partea a II -a)


Străbătuți de fulgerele
trupului ceresc,
fulguiți de cuvinte,
ca-ntr-un Templu al iubirii și morții,
ne așteaptă același
liniștit și prietenos zeu

să ne răsfețe
într-un același pandativ uriaș,
legănați de stele
și de dragoni cerești
gata mereu, să ne execute poruncile!

Cloșca ne dă spre adopție
puii săi de aur,
veseli și veșnic neliniștiți.

Tu și eu,
cât e de simplu!
ne luam de mână
și totul ne aparține,
chiar totul.

Într-un mister desăvârșit
ni se supune chiar el,
El, Timpul,
cel încărcat de capcane și legi,
El, Timpul, ni se supune
ca-ntr-un miraj al iubirii
îndrăgostit de noi,
el, Timpul cel nemuritor!