îmi cresc degete
ca stânci articulate-n drumuri
pe care pășesc umbre de rugină
să tulbure mocirla de oase
din înalt coboară un șoim ce nu-și mai aude șoimarul
grăbind roua șchioapă în calea spre casă
număr zile care devin umbre sau zile care devin zi
într-un cimitir fără locuri

manechine ambalate-n frunze
se pietrifică
desenând cruci din icoanele vechi

număr zile care devin zi
mutilat de ceara bătătorită-n clipe

pe locul acesta cenușa e hram
clepsidre se-neacă-n ruine
și din ruine cresc lăstari de umbre