nu voi spune nimic despre nopți și zile despre tăceri presupuse șoptite pe îndelete
elian intră în casele oamenilor
lasă câte un semn și trece mai departe
se deschid ferestrele
viscolește un alt decembrie neînceput printre pietre albastre verzi sau roșcat-arămii
doar pietre

multe sărbători au aprins candelabre cu o mie de brațe în cetățile noastre
mulți menestrei paji și bufoni și-au lăsat pe aici cântecele lor fără de seamăn
elian a plecat de fiecare dată în căutarea ei
drumuri deschise praf pretârziuri
soarele în zenit și nimeni aici

dacă desenezi o barcă pe zidul acesta
cu siguranță ea te va duce într-o zi acolo unde oamenii sunt mai mult decât o idee

despre iubire se tace
greu apăsat
și firesc