M-am oprit cutremurat...
și-am văzut deasupra-mi sus
pe o ramură o frunză,
ce muribundă implora
amânarea cu o clipă înainte de-angheța.

Am întins cu teamă mâna
și-n al palmei cald căuș,
am simțit lacrima frunzei
ca un bot de cățeluș!