de moarte canonul tăcerii mi-l curmă
pecetea uitării mi-o ia de pe buze
și vorbe duioase păgâne ursuze
să prindă-n poeme iubirea din urmă
când spartu-s-a-n slavă mirarea făcliei
pe ziduri de gheață-nverzindu-se ceara
în pântecul nopții urâtul cu gheara
himerei mai scurmă tămâia pustiei
plâng boabe de fosfor rozarii subtile
pe trupul muiat în străvechi scapulare
și-n stropi de agheasmă din clonț de acvile
de cade zăvorul din două hotare
sfințească-se locul călcat de sibile:
ureche de piatră cu scări milenare