Unu și cu unu fac unu.
Așa ar Începe ecuația unei prietenii
Care nu există.
În care unul ascultă,
Înțelege,
Iartă,
și celălalt…
Tace.
Tăcerea e un raspuns
În limita În care are ceva de spus.
Altfel…
E doar tăcere.
și indiferență,
și acel ”mi se rupe” nespus.
Atât.
Gândurile nu tac,
Nu vorbesc, nu uită,
Nu iartă.
Sunt doar gânduri,
Nu tăceri.
și gândul meu pentru un prieten,
E doar un gând.
Pentru el...
E nimic.
și atunci,
Nimicul devine gând,
și tăcere,
și…
și nu știu.
Păcat.
E păcat să uiți
Ca nu poți fi prietenul unei tăceri.
E păcat să uiți
Că până și intr-o amiciție e nevoie de doi.
E păcat să uiți
Că atunci când unu și cu unu fac unu,
Doi nu există.
E păcat...