au ieșit din mine în sfârșit
să mă scoată afară să îmi spună că

vor trece baloane avioane aeroplane
și vor trage fermoare de fum pe cer poate

o să fac cu mâna la contururi
la epiderme și la vreme deși știu că

orice lemn prea roșu
îmi mănâncă din umeri
orice chepeng deschis în ceafa unui om
mă împinge pe propiile scări
cu trepte luminate de o lanternă eu

îi rog să se adune
să îmi fie frică
de cât de departe poate fi uneori
acumul
sau paharul cu apă din mână
să mă împachetez
și să mă așez pe raftul din lemn de azi

vom sta la aceeași masă
drumeților le șade bine cu
mușcatul din creier ai

niște firmituri pe buze îi zic
și îi dau batista mea
însângerata