Totu-i prins de amorțeala
Ce-n pădure s-a lăsat,
Ca o ploaie de culoare
Frunza tristă a decedat.

Numai crengile se-nalță,
Ca o torță printre ger,
Cu tupeu și pregătite
Luna s-o ia de pe cer.

Iar din cerul ca cenușa
Cade un roi de fluturi albi,
Poleind cu-a lor prezență
Mândrii codrii seculari.