hei.. nopțile, nopțile
unui pahar și frigul
ca un parazit prins de urechi
în suflet coboară tot mai adânc, adânci sărutări
de vin, mă găsiți într-un tânăr nor de fum
violând cârciuma cu versuri și
vorbesc cu bocancii despre stâncile
din șosete
numai nimeni nu știe pe unde-am umblat toată ziua
mă ridic poetic cu mâna pe sticlă
cine să-mi scuture masa
cine să-mi spună că sunt un nebun
că mai cred în nemurirea poeziei
dar poate că norul e prea bătran acum să
ne mai tină agitați de-o ureche ...