O broască vie
în gura șarpelui mort
- dragostea mea.
Momește-o tu să iasă dacă poți,
arunc-o înapoi în baltă
și vei vedea cum,
de atîta fericire, ea îți va scrie numele,
cu valuri albe, pe întinderea apei.
Femeie, întreaga noapte am căutat
o literă în părul tău
și el mi s-a fărîmițat între degete
ca pămîntul uscat..
Acum e liniște. Aprindem focuri la miazăzi,
jocul infidel al umbrelor te înspăimîntă.
Vrei să te ascunzi, nu-ți fie teamă.
Dumnezeu se va preface
că uită în urma lui
o fereastră deschisă.