De ce m-ai plasmuit asa,
Din noapte si cerneala?
Sunt ani intregi
In care mi-ai ros mintea
Cu colti de canapea
Si mi-ai otravit fiinta
Zambind a chitara...
Stii bine cine sunt,
Sunt Filet Amarul,
Cel cu lacrimi de plumb,
Omul ce n-a fost vreodata gand
In mintea omului.
Filet Amarul sunt eu,
Dar nu mai am dovada existentei mele
De cand ai plecat.
Acum, aproape mort,
Intr-o mare de cuvinte,
Zac,
In asteptare…