nu exist
îți imaginezi acest trup
ghețar în ape nordice
îl descoperi tardiv
îi atingi încet umerii
să nu topești lumina

în ochii mei se încheie
un ritual de argint
femeie-secundă
spiralând iarna pe degete
inel karmic

inima se ascunde
între a și plus-minus o moarte
când corpul devine
spiritul apelor nepământene

în ultima seară
orizontul mă leagă la ochi
mă arunc în vid
cu grație

nu exist
mâinile acestea îndoliate
sunt doar liniștea
din iglul bărbatului-timp