Respir și... tac.

N-am să mă uit in spate,
că n-aș vedea în față.
Gândurile îmi atârnă greu și mă surzesc,
ca niște tălăngi hodorogite...

Înaintez și... tac.

Aștept fericirea să devină stăpână peste mine
dar sunt mai puternic decît ea.
Mă lupt cu amintiri rămase adânc întipărite,

Cad și... tac.

Alunec în lumi pline de bucurie și lumină,
plec sătul de tine lume,
ce nu m-ai ridicat.

Iubesc și... totuși tac.