Plâng lacrimi prin cioburi afară,
Trădări și sentințe-mpletite
Sec ard, în văpaia de ceară,
Zdrobind iar secunde-amorțite.

O inim-aleargă-ntre gratii,
Fragil tapițate cu carne,
Un gând se strecoară în atrii,
Arzând conștiința ce doarme.

Iisus se prelinge prin vene
Și gratia-coastă zidește,
O candelă-mprăștie alene
Lumină pe timpul ce crește!