strada era pustie
exact așa cum o vezi
la începutul unei pelicule
scarlet sepia

nu trecea nimeni
doar vântul cu aromă de frezii
iar asta
a fost suficient să îți amintească
de Unna

cum se oprea
scuturându-și brățările
în dreptul zidurilor cu grafitti
din care culorile
curgeau amestecându-se
cu vocile din capătul aleii

și râzând te săruta
dintr-o dată
cu foamea aceea în privire
de copil sărac
dibuind printre bălți
un pisoi slăbuț
mototolit de ploaie
sărac și el

a fost deajuns
să privești ziua
ca pe o pagină albă
ca să știi

că Unna trecuse prin ea
atrasă
ca fluturii nestatornici
de lucruri
despre care nimeni
niciodată
nu ar trebui să vorbească

pentru că moartea, prietene
nu e cuvânt

abia de încape într-o aromă de frezii
ca un început
de promisiune

ca un pisoi
adăpostit
la piept

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.