Mi-am pus costumul
cu ochi de leu-
vânătoare;
în savană din cer curge soare;
în vene e sete de sânge-
instincte primare ,
de fiare.
Mirosul fetid mușcă nara;
plămânul nu are
atingeri de briză ,
doar mușchiul se zbate mai tare;
costumul e strâmt și
mă doare.
ÃŽn jur e doar Styx de nisip
transgresare-
și legile lor sunt barbare!
Un spin mă străpunge
în palma cu ghiare
și timpul luminii
vânat mi se pare.
Cu ochii deșertici ,
scântei de păcat
scrutez orizontul confuz
răsturnat.
Mă gâtuie teama
că nu pot să fiu
decât saltimbac
veghind pe pustiu
ÃŽn ceafa-mi se-aprinde
suflare-fior
vin leii,se cheamă
cu urlet domol ,
își sfâșie prada
pupilele cresc
și ochii de leu
în măsele trosnesc ,
nisipul mă arde
și sar obosit
de visul osândei
aevea trăit.