M-am gîndit
să mă pierd odată cu tine
în valuri limpezi de cuvinte nerostite
strivite între dinți de lînă
cu care nu puteai să le rănești
ci doar să le mîngîi și să pleci odată cu ele
spre prundișuri ascuțite
ce vor să-ți rănească tălpile
să nu mai urci în goluri nerostite...
săruturi mute...
ce mai bine ți le-aș fi întipărit în cartea de vizită
a vremurilor mele cînd plîngeam în leagăn
după un sîn...
neștiind că mai apoi voi sta cu capul tăiat pe el
așteptînd să fiu strîns de gît de acele cuvite
îngropate de un gropaș betiv...