cu siguranță
voi muri într-o zi cu soare
când plouă parcă e mai greu
să te împaci cu formele incerte

surâsul meu se prelinge
pe sticla ferestrei închise

să poți supraviețui propriilor cuvinte
până la urmă asta e tot

poezia
nimic mai mult decât o liană docilă
agățându-se tandru de încă o seară gri

în nicio parte a lumii nu sunt acasă

vulnerabilitatea mea
înflorește strălucitor
într-o zi ploioasă de martie