Ce contează dac-am călcat sau nu
pe-aceeași piatră
din durerea ei se naște muntele
și râul mușcă trupul ei cu sete...
așa cum fărâmituri rămân pe masă
cerșind un Lazăr blând
mă frâng să-mi cântăresc
în grame neputința...
Doamne, uneori aș fi vrut să fiu munte
să port cel dintâi revarsarea
neștiută din ceruri
versanții să nu-mi zgârie însă
lumina-n căderile ei
și uneori să-mi îmbrac tălpile cu voal
și tâmplele cu îngeri...
Doamne, fă-mă samarinean milostiv
să-mi îngrijesc cuvintele, pașii...