Zvacnira sufletele de prea mult cer
la destramarea clipei in poezie
cand tremurand durerea din tine
m-am lasat arcus peste inima ta
si tot iubind , iubind din dor
ma scutura o lacrima cuprinsa de fior
cazuta din cer , dintre stelele
in care ne agatam sperantele ,
timpul se rostogoli peste mine mai vesel
si-mi sopti ca-i geana din cer
ca-i aripa din gandul necuprins
de-acolo unde se topesc emotiile in patima
si curge inima in stropi de iubire !

nici necuprinsul nu rezista tentatiei
si se-amageste mereu iubindu-ne tot mai mult
pana pacatul acesta prim ne va ineca inauntru !