știu aici o biserică destul de urâtă pe dianafară
într-o nișă întunecată ascunde un crucifix din lemn
cioplit dumnezeiește de un sculptor anonim
de multe ori văd crucea goală și atunci intru
mântuitorul stă la o măsuța joasă și vinde lumânări
și ilustrate cu chipul lui însângerat și frumos
își ascunde rănile cu niște mănuși
doar degetele i se văd lungi și subțiri de învățător
ce mai faci mă întreabă privindu-mă pe sub glugă
ce-ți face soția și ăia mici dar idolii tăi de piatră
multumesc fac bine toți chiar și idolii mei
și râd el zâmbeste doar niciodată nu i-am văzut dinții
te pot ajuta cu ceva îl intreb da spune el stai în locul meu
vreau să mai ies puțin să mă plimb prin oraș să mai văd lumea
bine du-te dar nu sta mult sunt reci pereții aici
ține asta zice și-mi pune pe umeri o cruce de foc
nimen nu intră in biserică și adorm cu capul pe masă
mă trezesc într-un târziu și sunt mâhnit că nu am vegheat
mântuitorul e la locul lui pe cruce în nișa întunecată
numai pe fruntea lui se vede o lumină și-n ochi
trec pe lângă el și-i ating cu degetele rana de la picior
când mai treci să iei cu tine niște algocalmin
mă dor al naibii oasele astea da doamne am să-ți aduc
și altceva să-ți mai aduc altceva
nu
pe tine să te aduci mai des
tu știi
singurătatea e mai urâtă decât moartea

you got it!