se ia o zi
și o femeie desculță

se ard
picioarele ei pe pietrele din cuptorul lui august
brațele ei cu nopțile din orașul Alb(.)
inima ei cu atingerile celui îmbrăcat într-o cămașă din pînză de in

se ia o noapte
și un bărbat al drumului

se spală picioarele lui cu mîinile femeii desculțe
se înfășoară trupul lui cu femeia
și se pune un strop din ea peste tot

se amestecă urmele
cu lacrimile
pînă se fac ploi
și se închid cu o cheie

se adună atingerile
undeva
la un capăt de lume
acolo unde ziua se unește cu noaptea și doare
unde aerul arde
și gîndurile cresc pe trup
ca o pîndă


așa se respiră
în dragostea mea