În burta mea salcâmul de luni își sapă groapă
să nasc din flori tot albul în sânge înecat
și spinii laolaltă placenta îmi înțeapă
ca să resimt durerea ce curge din păcat

În sânii mei vulcanul cu cheag de foc aruncă
și lava o preface în două pietre mari
ce nu vor mai cunoaște nici verdele din luncă
nici dragostea cântată de greieri țrâmbițari

În ochii mei furtuna își culcă tulburarea
ca lacrima cu filtru-i să spele norul greu
și să-mi inunde trupul albastră înălțarea...
Sărută-mă o dată să uit de ce-i al meu!