Îmi ating buzele crăpate.
S-au uscat la contactul aspru
Cu goliciunea cuvintelor noastre.
Timpanul supraîncălzit a incendiat urechea
Cu sunetul înflăcărat al caldei ironii.
Cartilajul arde mocnit,
Și cu sutele sale de grade Celsius
Topește radiații și posibile celule canceroase.
Doar vocea ta pare calmă și rece.
În colțuri cutate de ochi strâns închiși
Sunt brodate contururi ale mareei violente
Menită să stingă incendiul
Și să înnegrească de fum cartilajul încins.
Valurile se retrag în tine,
Un extinctor uriaș și stângaci ce a adormit
Cu pieptul scăldat în sudoarea ultimei scuze,
Prelinsă pe bateria ce s-a terminat.