În parcuri în care curtezane înoată,
Sau în tavernele unde poeții se-mbată,
Pe culmile-nalte de munte pustiu,
La râul adânc, deloc străveziu,
În versul bizar, lui Minulescu băut,
Sau gândul oricaruia se simte infrânt
Se scriu romanțe în versuri păgâne
Cu-aceleași cântări - idile bătrâne.

ÃŽn mica odaie unde Verlaine suferise,
La Bastilia unde speranța murise,
In basilici in care altarele-nalte
Veghează destine sau culmi violate,
Pe viscolul iernii sau vara-n dogoare,
Nenumărate motive din care se moare
Inspiră poeții să-așterne romanțe
Și fericirea s-o aștepte în brațe.


Februarie 2004