Din hârtie creponată,
Curg cadavrele pe- o pantă,
Mâinile departe sunt,
și bazinu- și ia avânt.
Ochii alergând distrați,
către dinții încordați.
Cât de degete uzate,
capul zboară- n altă parte.

El era un arhitect,
poate medicul infect,
ce trecea odată panta...
după ce văzuse fanta,
reflectoarelor cheaune,
ceasul a- nceput să sune...