dragule
alexei
e în viață

în eșarfe cafenii din perdele de muzeu
cu multe cute în jurul trupului

nu
el nu cunoaște chemarea
e fericit fără noi fără îmbrățișările
voastre

nu
el nu se întoarce în țara aceea
închis între graniți cu mâna spre cer
s-a jurat
căzându-i ștergarele cu miros de paris
singurătăți articulate silabe trecute
prin graba lumii

răbdare cu istoria
dragule
nu-ți dă nimeni buna ziua fără
moșteniri mânăstirești
semnate în cerneluri înmiresmate

dragule
nu e să-și scoată pălăria spre noi
alexei
îmi ustură buzele timpul
o sticlă de ceață amintește
de copilarie
tremură târziu în geam
știu
vei pleca un deget spre frunte
zâmbind a nesfârșit

pierdut între parade
alexei
un mandarin în ștergare