îți amintești stăteam pe o bancă
și tu treceai prin fața mea era cald
îți făceai vânt cu un caiet studențesc
un verde greu de china invadase parcul
și florile păreau că te cunosc toate
un rege mă credeam tânăr și nemuritor
te strigam în șoaptă regină tu
semiramida vino și răcoreste-mi sufletul
în grădina aceasta cânta pasărea fericirii
vino să te arăt părinților mei de departe
și după aceea să nu mai coborâm nicicând în cetate
tu râdeai și-mi aminteai de examene
sesiunea abia începuse numai semurg
pasărea fericirii cânta deasupra noastră
într-un copac cu nume necunoscut
într-un copac care nu arunca în noi nicio umbră