Mă gândesc uneori
ce de cuvinte ți-am așezat...
pe file de hârtie,
prin lucruri dimprejur,
rostite,
tăcute,
pe buzele mele,
pe ființa mea.

Litere scrise cu cărbune,
cu jar,
ce-au încercat cumva să-ți spună
că nu compun cuvinte
ci părți din mine,
bucăți silabisite
din ce simt.

Am scris în mine-o ușă,
să te citești prin ea;
am vrut să scriu
cu ochii mei
în ochii tăi,
fiindcă tu te-ai scris cândva
în sufletul meu.

Acum,
între coperți goale și mute,
eu,
renegând timpul.