Perdele palide menite a mangaia doar ghivece ruinate...
Astea-s mainile ce clocotesc in a apara camera de lumina rece,selenica,impreunata cu cea calda, electrica.
Si totul razant,cautandu-ti fata ascunsa in asternut,
Sfioasa a dragostei de frontiera.
Inelul de-l purta bunica-ta in tinerete,
e singurul ce capteaza linistea unei strazi nelinistite,
Dar in alte lumi,si alte-s veacurile.
Muzicalitatea destrama orice simt al timpului,
Adoarme si ciucurii de neadormit ai covoarelor,
Casa toata paraie sub talpa visului tau...
E acum zi,e liniste si tare cald.
Tot ce trebuie sa faci este sa iesi,sa strigi si sa ne parasesti cu totul.
Concluzionam si noi:Ai fost doar o culoare mangaiata de perdele palide.