a început furtuna serioja
se sbate
ca o femeie îngândurată
sfâșie

noaptea toată

nu pot să te rog nimic
nu mai am nici cuvinte nici gură pentru asta
miroase a distrugere
furtuna
miroase de mori știu să simt
o furtună
știi
când am furat cadra de argint o țineam strâns
în podul palmei
mică mititică o cadră
în care te păstrez serioja
de-atunci n-am mai purtat zâmbet

te-am adunat serioja
de pe toți pereții am strâns într-o cutie perna
și locul tău la masă
am răsturnat sertarele sunetele ciudate de pe fir
briceagul cu mâner de os
depresiile volante plăcile de patefon romanele toate
cadra de argint
sfintele vedenii la lumina lumânării
micile zgomote ce te țin în viață
le-am pus pe foc pe toate
am presupus că o să fac asta
dinainte să te cunosc

te du cu dumnezeu
plouă de rupe serioja
plouă de mă rupe
numai poza mea n-o pot găsi nicăieri