M-ai tot ademenit, ca o proscrisă
Tu angel, să îți fac și-o serenadă,
Fereastra ai lăsat-o, către stradă,
Doar pentru mine extra-larg deschisă ;

Am încercat să mi te dărui ție,
Să mă strecor ca furul prin perdea…
Mă iartă dar, nu este firea mea,
Nu pot să fac așa o nebunie…

Adio beladonă visătoare
Ce mă îmbii cu ale tale șoapte
Să înecăm iatacul în sudoare…

Închide și fereastra, căci în noapte
Mă furișez la Leana lu’ Mardare…
Stă la parter, nu la etajul șapte !

Valeriu Cercel