în brațele tale
îmi trosnește fiecare os
ca un vreasc uscat
vreau să tac
să îmi coși ochii înăuntru

nu-mi lăsa mâna căzută
peste marginea patului
reașază-mă
după trupul tău


tu ești oul în care încap eu soarele tău nefecundat când pielea ți se crestează lumina începe să curgă lumea noastră sfârâie într-o tigaie cu ulei încins