Ochii goi și privirea tăcută
Nasc o durere acută,
În sânge îmi arde dorința
Care încet-încet se transformă-n ființă
Îmi părăsește trupul
Și mă lasă-n singurătate,
Să tânjesc...

Dorința se naște și moare în aceeași zi...
Și oriunde ai fi, oriunde aș fi...
Face zgomote...

Cu sufletul îmbătat si rănit,
Mă fac una cu vântul înăsprit,
Iar ochii goi nu mai stiu să lăcrimeze...

Nu-i totul înca pierdut...
Vidul din mine tace acut...
Iar rana mea se-adânceste.

Apoi apari tu...ca un miraj în oglindă,
Încerc să te-ating dar mi-e frică
C-ai să dispari în neant,
Iar eu din coșmar nu mă voi trezi,
Și-am să te aștept
ÃŽn fiece zi...

Și chiar de afară-i furtună sau ploi,
Din norul plin de humă, din vânt, din furtună,
Va ieși pentru noi...zgomotul singurătății...