nimeni nu-mi știe numele
sunt o maladie invizibilă
mă pot prelinge din ochi
ca un epilog spre sfârșitul
poveștii

sunt respirația dintre
cele două jocuri
de-a viața
de-a moartea

nimeni nu-mi știe numele
se vede uneori pe negativul
inimii tale
de câte ori bați la ușă,
eu niciodată nu am timp
să spun da

atunci îmi umplu
mâinile cu iubire
și încep să modelez
îngeri
diverse forme
diverse culori