stelele zambeau cu subintelesuri,
ca si cand era simplu de inteles
de unde izvorau dansand eresuri,
si istovite parca de lungul lumii mers
ti se opreau in talpa strainelor demersuri,
cerand cu disperare un loc, macar un loc,
si prin sovaitoare si tremurande sensuri,
se transformau in reguli ale acelui joc
ce-l asteptam din timpuri de calda primavara,
si obositi de vanat si efemer suspin,
mai credem ca ne nastem a nu stiu cata oara
apoi cadem salbateci satui de-atata chin...