hodoronc
tronc,
ceasornicul tuna
in noaptea pustie de luna,
nu-i nimeni in preajma,
sa-mi dea
licoarea,ambrozia grea,
nectarul pe care-l visez
in lentul decor vienez
al lui au fost ca niciodata
odata
ingeri cu aura putin desirata,
cu dureri acute de sale,
pictori cu mainile goale

fericirea era pe sponci,
incolo,nimic,
cuvintele se izbeau
de ferestrele-nchise,
dimineata era
captusita cu vise:

trecea prin boarea de roua un fel de ermit,
plesuv si duhnind a despicare,
limba lui era un cutit
cu praselele foarte murdare

intre niciodata
si-odata
stateau vulturi cu teasta
decolorata,
fluturii dadeau a-nflori,
oglinzile reflectau limane salcii