Cand spun Eminescu, nu spun decat vers,
Lumii daruind printre stele al sau mers.
Dar soptind cu caldura al tau nume iubit
Spun dragostei dragoste, gand fericit,
Spun primavara, anotimp asteptat
Si dor de-nflorire, de flori inganat,
Spun rasarit de luna, de soare dulce raza
Si-ntr-un noian de lacrimi, iubirii mele oaza.


Cand rostesc Eminescu, rostesc atunci iubire
Dar iubirea ce-i in versuri, nu-i gingasa simtire.
Cand rostesc insa numele tau, cel mai drag,
Spun iubirii pe nume, dintr-al inimii prag.
Spun dorului - dor si visarii - visare,
Unui val inspumat ca e mare din mare,
Ii zic curcubeului ca-i frantura din tine
Si-i mai zic nemuririi sa te-adune in mine.


Gandind Eminescu doar "Luceafar" gandesc
Luminand de pe bolta un tablou pamantesc.
Dar cu gandul la tine iti spun "a mea iubire"
Si vreau ca visul meu sa-si afle implinire.
Ma-ndrept acum spre tine, cu gandul meu senin,
Incerc sa ti-l dezvalui, sa mi-l cunosti deplin.
Si-ncetisor, in taina, cu glas primavaratic
Iti spun ca esti iubire, esti trandafir salbatic!



31 mai 1989