Desmierd din Necunoaștere frânturi din tine
Și reconstitui din parfumul dimineții clipele ce-ți aparin,
Pășești în idealul meu ca o pisică răsfățată
Cu frumusețea, cu taina, cu aroma lipicioasă a viselor.
Când toți amanții tăi au renunțat să mai conspire
Eu ncă mai prizez din speranța a ce ar putea fi.
Hei, mic suflet burghez descojit în fată
Sfărmă peste lume carapacea cărnii tale și vino!
Vino să dezmorțim fericirea apăsând-o pe clapele-i prăfuite
Într-un ritm mârșav de păgână poezie...
Contestă-ți amorul tolănit pe buze și dezmiardă
Din vastul perete al concretului urmele cu viață și iubire!

(4-nov-2002)